🟥 Originea banilor: de ce tranzacțiile imobiliare din Moldova eșuează tot mai des chiar la notar
Realitatea pieței 2024–2026, fără panică și fără iluzii
Majoritatea cumpărătorilor sunt convinși că nu vor avea probleme. Actele sunt în regulă, banii sunt ai lor, „nu suntem infractori”.
La fel au gândit și cei ale căror tranzacții nu s-au realizat în ultimul moment, chiar la notar.
În ultimii ani, controlul privind originea banilor în Republica Moldova nu mai este o simplă formalitate, ci un filtru real, prin care nu toți reușesc să treacă.
De aceea este important să înțelegi nu legea „în teorie”, ci cum se aplică ea în practică.
🟥 Iluzia nr. 1: „Dacă banii sunt ai mei, nu vor fi întrebări”
Aceasta este cea mai răspândită concepție greșită.
Realitatea este alta: cumpărătorul nu trebuie doar să declare că banii îi aparțin, ci să demonstreze proveniența lor.
Fără „aproximativ”, „parțial” sau „înțelegeți și dvs.”.
Astăzi notarul nu caută explicații — el caută dovezi.
🟦 Ce documente sunt acceptate în realitate (și de ce pot fi insuficiente)
Pe hârtie totul pare simplu. Pot fi prezentate:
- credite și ipoteci;
- contracte de vânzare a unor bunuri imobile deținute anterior;
- adeverințe de salariu (din Moldova sau din străinătate);
- extrase bancare;
- certificate de la Serviciul Fiscal;
- contracte de donație sau împrumut.
Însă există un aspect despre care aproape nimeni nu vorbește:
📌 Legea nu conține o listă strictă de documente „acceptate”.
Există o singură regulă: notarul analizează situația în ansamblu.
Iar dacă ceva nu se leagă — tranzacția poate fi refuzată chiar și cu „acte” prezentate.
🟥 Iluzia nr. 2: „Este o formalitate, toți semnează și merg mai departe”
În realitate, fiecare tranzacție începe cu completarea unor chestionare.
Și nu sunt simple formulare fără importanță.
Ce completează părțile:
✔️ Declarația privind originea fondurilor
- sursa banilor;
- modalitatea de plată;
- beneficiarul efectiv.
✔️ Chestionarul privind statutul de PEP
- persoana însăși;
- soțul / soția;
- legături cu autoritățile, instanțele, armata sau structurile de stat.
Toate datele sunt furnizate sub răspundere personală. Nu „doar pentru bifă”.
🟥 Ce nu știu mulți: fiecare tranzacție este raportată
Dacă valoarea imobilului depășește 200 000 lei, notarul este obligat să transmită un raport electronic către Serviciul pentru prevenirea și combaterea spălării banilor.
În raport se indică:
- cine sunteți;
- ce ați cumpărat;
- la ce preț;
- cum ați achitat;
- proveniența banilor;
- conturile utilizate;
- alte persoane implicate în tranzacție.
Aceste informații nu sunt zvonuri sau teorii. Ele sunt stocate și analizate.
🟥 De ce contractul de împrumut este cea mai periculoasă „cârjă”
Expresia pe care notarii o aud cel mai des:
„Am împrumutat bani de la o rudă, iată contractul.”
Problema apare atunci când controlul pune o întrebare simplă:
Dar ruda de unde are banii?
Dacă împrumutătorul este:
- pensionar;
- fără venituri oficiale;
- fără declarații fiscale;
- fără economii confirmate,
împrumutul poate fi calificat drept fictiv.
📌 Astfel de cazuri ajung deja la recalculări fiscale.
Consecințele pot fi dure:
- împrumutul nu este recunoscut;
- suma este tratată ca venit nedeclarat;
- se aplică impozit de 12% + penalități.
🟥 Iluzia nr. 3: „A fost demult, nu mai verifică”
Prescripția este o altă capcană periculoasă.
Dacă declarația trebuia depusă și nu a fost, termenul de prescripție nu se aplică.
Controalele pot avea loc:
- după 6 ani;
- după 8 ani;
- sau chiar mai târziu — dacă există temei.
Chiar și tranzacțiile vechi pot ieși la suprafață.
🟥 Concluzie fără panică, dar sinceră
Astăzi statul știe:
- ce ați cumpărat;
- la ce preț;
- cum ați achitat;
- de unde provin banii;
- cine v-a împrumutat;
- ce statut aveți.
Nu este o sperietoare. Este noua realitate a pieței 2024–2026.
Iar dacă v-ați recunoscut situația în acest text — este mai bine să nu mergeți mai departe „în orb”.
Uneori, o singură discuție economisește mai mult decât pare.